Banu’ ochiul Dracului

Lipsa banilor poate fi un lucru bun. Ştiu, ştiu, veţi spune că am luat-o uşor razna dar nu e deloc aşa. După o jumătate de an în care am îmbrăţişat stilul greierelui( cântat, distrat, cheltuit tot ce am câştigat), a venit şi momentul în care sorţii fac mişto de mine. Şi acu’ eu ce să fac? Să mă plâng nu prea îmi vine, ar face lumea bâză de mine. De dat în cap nu pot, am un pic peste 50kg. Astfel revin la începutul textului.

 Deci, lipsa banilor, pentru cei ce se regăsesc în rândurile aci prezente, vă poate împinge catre următoarele: vă pot mişca la plimbare fundul deja lipit de terasa în care ospătarii, indiferent de tură, cunosc ce consumaţi si ce ţigări fumaţi, vă pot face să ştergeţi de praf rolele cumpărate acum cinci ani şi folosite de trei ori, vă pot face să ungeţi lanţul bicicletei deja ruginite şi să o scoateţi la o plimbare. Vă mai poate face, în cazuri grave, să staţi în casă şi să vă ocupaţi de activităţi casnice precum: spălat rufe, călcat, curat, făcut mâncare, făcut curat iar.Vă puteţi vizita rudele cu care nu v-aţi mai întâlnit de ani buni dar atenţie, să nu vă speriaţi dacă întreabă de ce boala incurabilă suferiţi. Vizitându-i după atâta timp îşi vor face reale probleme privind sănătatea şi valabilitatea vieţii voastre.

Se poate încerca şi un concediu. Se ştie că mersul cu Ia-mă nene!  e practicat de când lumea şi pământul iar dacă alegi ca destinaţie un loc precum Vama Veche, nu mai ai nicio problemă legată de cazare, mâncare, băutură, ţigări sau sex, acolo se face chetă pentru orice. Normal, ca orice lucru ieftin sau primit de pomană, calitatea celor căpătate ar putea lăsa de dorit.

 Şi dacă vreţi cu adevărat să fiţi speciali, puteţi încerca alte practici de nivel mediu şi ridicat: yoga, tantra, mantra, citiri de anse si aure, puteţi experimenta exorcizări pe vecini, pe câinii din jurul blocului sau a pluşurilor primite de-a lungul vieţii.

Mai merge şi shoppingul din când în când, window shoppingul. Adică: mersul prin mall, la răcoare, căscat ochii prin vitrine, stresat vânzătoarele cu probatul hainelor, pantofilor şi tuturor accesoriilor ce se pot proba, ca la final să ieşiţi cu mâna goală spunând că nu se mai găsesc lucruri de calitate în ţara asta.

 Dacă nimic nu vă face cu ochiul, puteţi oricând să vă împrumutaţi la prieteni sau colegi şi să vă beţi minţile prin speluncile din oraş.

La mall, logic.

Fată… să-ţi pove ce mi s-a întâmplat azi, nici nu o să crezi: eram azi la volan, ştii când îţi povesteam de ăla de care nu mai scap, mă rog şi poliţaiu în intersecţie mă opreşte. Eu mi-am dat seama din prima că m-a văzut la telefon, pfui. Mă rog, trag pe dreapta, trag de bluză un pic aşa şi îl aştept în maşină.

Ete na, normal că nu m-am dat eu jos, lasă-i fată, să se mişte şi ei un pic. Aşa, vine şi mă întreabă dacă ştiu că vorbitul la telefon e interzis la volan. Normal că am făcut pe proasta, ştii doar ca îmi iese, doar nu era să zic da. Îmi cere actele, eu îl tot abuream, nici nu mai ştiu ce i-am spus, norocul meu că mi-am luat bluza asta că îşi ţinea ochii numai în sutienul meu…. În fine, fată, îmi dă actele înapoi după ce a verificat el acolo şi îmi zice să am grijă pe viitor, că nu degeaba e interzis vorbitul la mobil, bla, bla… Îl ascultam, ce era să fac.. Şi mă lasă  fată să plec… Mă jur, făra nimica, nicio amendă, nicio foaie şi nici nu mi-a cerut numărul de telefon.

Tare fată, nu? În care mai intrăm acum?